Știu că nu înțelegi, dar incearca sa ai răbdare. Asta am vrut sa știi, încă de când ai dorit sa trecem mai departe. La mine nu-i așa simplu. Eu sunt complicata, așadar complic totul în jur. De asemenea, sunt și încăpățânata, foarte ... Nu e de mirare ca uneori te scot din minți.
Dar mă iubești și-așa și eu pe tine la fel.
Dacă nu ne-am fi urmat inima, mai eram acum împreună având mai bine de 6 ani de relație?
Ce dacă lumea ne întreabă când ne luăm și de ce nu am făcut cutare și cutare. Noi știm cel mai bine și ce e mai bine e simțit în inimi, nu în acte. Poți foarte bine fi fericit chiar și așa, fără să aparții "în scris" cuiva. Poți foarte bine fi iubit și iubi fără să te afișezi cu vreo verighetă masivă pe deget, în asorteu cu cea a partenerului.
Asta e mai mult o modă acum, modă pentru cei care își doresc să adere la spiritul de turmă. Eu nu vreau inele, nu vreau aprobări, nu vreau aranjamente și petreceri de fițe. Mi-e suficient să te știu că mă iubești și asta îmi dă încredere în mine, mai mult decât orice.
Căsătoria a adus cuiva mai multă fericire decât statul împreună pentru o eternitate?
Tot una-i.
Mai bine așa, decât să te simți constrâns de o foaie pe care trebuie mai mult decât s-o rupi pentru a te elibera din așa zisa "uniune" ca soț și soție.
Dacă ți-am zis că trebuie să mai aștepți, uită!
Sunt întrutotul a ta, acum, azi, mereu, aici, în Franța.
Dorul și iubirea m-au făcut să te urmez, dacă nu fizic, cel puțin cu gândul și sufletul peste tot pe unde ai fost. Cine s-a gândit că liceanca de 16 ani avea să fie, într-un final, după mult timp, cu masterandul după care i s-au aprins călcâiele într-o zi de vară?
Cel ce ignora la început o dorință aprinsă din partea unei copile, a aflat la rândul lui cum este să te pui cu acea copilă. Ce gândește ea, cum simte ea, cum este ea, cum iubește ea și ce vise are.
Peste mări și țări te poartă gândul, dorul, iubirea. Te doare fiecare participă pentru că nu poate fi alături de el. Nu știi cum se simte, dacă este bine, dacă are cu ce să-și inveselească timpul.
Poți doar să îl auzi, din când în când și să îl vezi cum iți zâmbește. Dar încrederea o capeți crezând și acordând celuilalt spațiu și timp să te înțeleagă, să i se facă dor, să vadă cum este fără tine. Și iți spun, nimic, dar nimic nu se compară cu acel moment când în sfârșit vă revedeți, după mai bine de două luni de lipsă, de speranțe, întrebări nerostite și săruturi nefurate. :X
Comentarii
Trimiteți un comentariu