Cum m-am alăturat turmei

#stopefectuluideturma


Da, da. Și eu am intrat în jocul ipocrit al fotografiilor alb-negru ce susțin lupta împotriva cancerului la sân. De parcă am ajutat într-un fel această comunitate prin poza mea "superbă". Nu am făcut-o și nici cei după care m-am luat sau care s-au luat după mine. Ba chiar scuze că v-am băgat în asta, fără intenția de a face vreun rău oricum.

Nu vreau să mă victimizez și nici să dau vina pe cineva. E clar, m-am alăturat turmei și efectului acesta de a face la fel ca toți ceilalți. De parcă nu cu ceva timp înainte citisem o postare despre cât de simplu putem cădea în plasa mulțimii care nu se deosebește cu nimic de restul.

Eu, ca și alții mi-am promis că nu voi ajunge să fac lucrurile pe care le fac restul, că nu voi acționa la fel ca toată lumea, că voi risca să fiu o paria, doar pentru a-mi demonstra Individualitatea. Dar, uite-mă aici. Am ajuns în situația în care nu doream să ajung. La fel ca toți ceilalți.

Bineînțeles, a da like la ceva și a aprecia anumite lucruri nu este rău, însă a trece mai departe și a influența și pe alții să facă la fel este puțin mai aiurea. Poate că unii nu știu să facă diferența și chiar urmează ca atare ce văd la alții. Pentru asta, scuze că am fost o idioată și m-am alăturat turmei. Nu pot vorbi și în numele altora, însă mersi celor care m-au luminat.

Înainte să văd postări pe Facebook și pe diverse bloguri care blamau această propagandă idioată cu pozele alb-negru și să îmi dau seama de adevăr, oameni mai deștepți decât mine mi-au spus că ei nu aderă la așa ceva "pentru că putem alege alte căi prin care să ne arătăm solidari cu lupta femeilor cu cancerul la sân". Pe loc nu am vrut să realizez că aveau dreptate și am rămas în încăpățânarea mea.

Oricum, știam că nu fac nimic rău, dar nici nu ajut cu ceva, mi-am dat seama mai curând. De aceea, nu mi-am șters poza alb-negru, pentru că altfel chiar aș fi fost o ipocrită.

"Deh, uite domn'le eu n-am poză de asta, nu m-am alăturat turmei. Sunt mai deșteaptă decât restul."

Ei bine, nu e așa. Am ales să rămân la fel și să recunosc faptul că oricine se poate alătura turmei, cu știință sau fără. Sper ca pe viitor să nu mai fac din astea, dar omul este îndreptat către slăbiciune și se lasă ușor influențat, deci vom vedea.

Încă ceva, în loc să o mai acuzăm atât pe Pestrițu, mai bine i-am surâde dacă am vedea-o pe stradă și am aprecia-o, deoarece noul ei look, tunsoarea pixie adoptată se datorează donării câtorva cm buni de păr pentru crearea de peruci din păr natural pentru femeile care se luptă cu cancerul, inclusiv care trec prin chimioterapie.

O zi bună și să încercăm să ajutăm cu adevărat pe cei ce au nevoie, dacă putem. Dacă nu, mai bine să tacem mâlc.

Comentarii