Roberto Payro – Hazliile ispravi ale nepotului lui Juan Moreira

Sursa foto: edituraunivers.ro

Nu sunt, de fapt, niste intamplari hazlii, sunt mai degraba comico-tragice, pentru ca urmeaza viata si formarea lui Mauricio Gomez Hererra, fiul unui om respectat, mai bogat decat restul si viclean, de la tara. Si cum este tatal, asa este si fiul. Este mai degraba un bildungsorman al inaintarii acestuia in varsta si a tuturor intamplarilor si aventurilor la care ia parte.

Acest personaj nu este nici nepotul lui Juan Moreira si nici nu are vreo treaba cu acesta. Este, in schimb, un baiat siret si care stie cum sa se foloseasca de statutul sau, sau mai degraba al tatalui sau, pentru a-i fi bine in viata. Inseala, este capricios, vrea totul, si nu ezita sa faca si lucruri rele pentru a ajunge in top.

Copilaria si adolescenta ii sunt fericite deoarece se afla sub obladuirea mamei sale blande care il rasfata si al tatalui sau care este suficient sa ii fie adus aminte numele si Mauricio nu mai are de infruntat nici o problema cu lumea din jur. Chiar iubeste o fata si isi doreste mai mult cu ea, pana cand se decide faptul ca trebuie trimis la oras ca sa invete carte. Acolo este la fel de ignorant si nestiutor, ba chiar se plange ca ar fi chinuit de oamenii la care sta in gazda si este luat in ras de colegii sai.

Nu mai suporta asta si se intoarce pe furis acasa, unde il convinge pe tatal sau ca nu ar trebui sa il mai trimita acolo. Zilele trec, are parte iarasi de libertate, capata o mica functie unde nu face nimic. Dar, iata ca intr-o zi tatal sau moare, cazand de pe cal si lumea ii este data peste cap. Isi da seama ca, de fapt, familiasa nu este foarte bogata si ca tatal sau i-a lasat cu datorii mari. Incearca sa puna in ordine asta, si pleaca din sat ca sa isi faca o conditie departe de provincie.

Un Bel-Ami argentinian


Scrie cate ceva la o gazeta, apoi devine om politic nu prea bagat in seama de multi, dar datorita abilitatilor sau bune oratorice, ajunge sa fie aplaudat si chiar ii creste rangul in politica. Este si sef de politie, in acelasi timp deputat, ajungand acolo doar din simplul fapt ca stie sa dea din gura fara sa zica de fapt ceva si prin ideea ca accepta tot ceea ce ii zic toti, fara sa puna in aplicare ceva.

Este la fel de ignorant si calca pe cadavre ca sa ajunga in top. Pe fata din satul sau o lasa cu ochii in soare si cu rusinea de a avea un copil din flori, se indragoseste de o alta, dar se casatoreste cu o fata mult mai tanara, mai frumoasa si mai bogata decat cea pe care o iubeste. Soarta se intoarce si, devenit mare om politic, ajunge sa fie luat in ras in presa chiar de catre fiul sau, care nu stie ca acesta ii este tata. Descopera asta, rezolva asta si ramane la fel de dominator si igorant chiar si in acele momente.

Este un fel de baiat rasfatat crescut cu tot binele, fara sa stie sa faca de fapt nimic, decat sa se bucure de placerile vietii. Este un om fara principiu si fara a avea ceva de spus, dar care prin viclenie si vorbe alese ajunge sa fie slujitorul si consultantul altora mai mari, jucandu-i pe degete astfel incat sa ajunga in functia dorita. La fel si cu femeile, crede ca este atras de cineva din copilarie, o lasa singura cu un copil, iubeste pe alta pe care o considera mai apoi prea rece, desi o cere in casatorie, si afland ceva fals declara ca se casatoreste cu una bogata si frumoasa, fara a o iubi, lasand-o pe cea dinainte cu sufletul gol si trist.


Mi-a placut si nu mi-a placut aceasta carte. Am asemanat-o oarecum cu varianta frantuzeasca a tanarului fara griji, fermecator, care nu are scrupule si doreste ce este mai bun pentru el, in faptura lui Bel Ami din cartea cu acelasi nume a lui Guy de Maupassant. Aceleasi farmece si viclesuguri, doar ca aici este vorba despre un argentinian. 

Comentarii