De mica ma visam cantareata, dansatoare, actrita sau model, si iata ca in ziua de astazi nu am tangenta cu niciunul dintre domeniile acestea. Poate ca nu mi-am dorit suficient de tare sa fac ceva de genul si nici nu m-am straduit sa fac ceva in privinta asta. Ba mai mult, am facut o facultate in urma careia nu m-am ales cu nimic notabil referitor la un viitor job. Nimic cunostinte, nimic relatii, nimic..nimic. E adevarat ca nu m-am zbatut prea tare sa ma fac remarcata, cu toate ca as fi putut. Am incercat doar sa trec cu brio si prin facultate, crezand ca o facultate m-ar ajuta sa ajung mai departe, spre deosebire de doar cele 12 clase, insa am ajuns doar somera si cu o diploma pe care se aseaza praful.Cred ca mai bine as fi fost daca ma opream dupa liceu cu studiatul, si mi-as fi fost in continuare auto-didact, pe langa asta poate chiar gasind o oportunitate de munca undeva si probabil fiind mai multumita de mine decat acum. Insa viata te duce unde vrea ea.
Daca vrea ca mai intai sa descoperi marea dragoste si sa ai parte de cele mai frumoase si intense momente alaturi de un om extraordinar, poate face asta, daca vrea ca mai incolo sa descoperi si lumea stresanta, dar plina de beneficii a muncii, te poate duce si acolo. Dar daca tu nu mai ai rabdare si nu te poti bucura pe moment de ceea ce ai si vrei tot timpul mai mult, asa ca mine, e treaba ta. N-ai decat sa te plangi intruna, fie chiar si tie insati, de cat de rau iti e, de cat nenoroc ai parte si de cate oportunitati si beneficii au altii, in ciuda ta. Poti face asta sau poti astepta sa se linisteasca si ordoneze totul de la sine, doar totul e dat de Sus. Si chiar daca am inceput aceasta postare cu o dilema si am continuat cu frustrari proprii, am incheiat totusi cu un sfat, sfat pe care mi-l dau mie insami, in primul rand.
Comentarii
Trimiteți un comentariu