Vreme de visare. Iubirea chinuita la 18 ani.



Dor de ceva, cineva.
"Povestea merge mai departe.
Ca vantul din Vama Veche."

Gol in suflet, stomac, undeva. Pentru cine? Inghit in sec, imi vine sa plang, dar nu pot. Niciodata nu pot si ma enerveaza si vreau sa plang si mai tare, dar daca nu pot? Oooof. Si parca mi-e rau. As iesi afara, acolo e cald, dar cu cine? Tu nu esti aici, nimeni nu e.
"Vara asta-m sa ma-ndragostesc.
Vara asta-m sa ma-ndragostesc.
De tiiineee!"



Dar eu sunt deja indragostita de tine. Mai stii? Cand ai plecat, ti-am zis asta, dar tu si-asa ti-ai dat seama mai demult. Oare cine se tot tine dupa tine de mai bine de 4 ani incoace? Hmmmm. Oare cine?

Si totusi, nu stiu ce am. Dragostea este dura si te pune la incercare. Este rea si fulgeratoare si te poate pune pe ganduri imediat. Te poate smulge dintr-un torent ca sa te arunce intr-altul. Doar asa, pentru ca poate, si pentru ca vrea sa-ti demonstreze ca poti iubi de doua ori.

Au fost vremuri cand ma gandeam numai cum sa pun mana pe tine si sa fim impreuna pana la adanci batraneti, dar stii ca odata ce te lasi asteptat, incepe sa piara farmecul. Cel in dorinta incepe sa se sature, sa isi doreasca pe cineva care sa se poata dedica 100% relatiei. Nu ai fost pregatit atunci, asta ti-era raspunsul. Ei bine, afla ca eu am fost pregatita atunci pentru cineva care a avut timp de mine si nu m-a facut sa astept. Poate ca asa a fost sa fie, dar important este ca dupa un timp, mi-am dat seama ca nu sunt cu cel care trebuia si, in sfarsit, ai aparut tu pe fir.

Poate ca nu ti se pare drept, dar atunci nu ma gandeam doar la tine. Ma gandesc acum la asta cu seninatate, pentru ca oricine are dreptul sa fie fericit, atunci cand i se iveste ocazia. Asa ca de ce sa te fi asteptat la nesfarsit?

Atunci poate ma gandeam cu groaza la ce inseamna asta. Ca nu te mai iubesc? Ca nu vom fi impreuna asa cum am visat inca de cand te-am vazut prima data? Uneori, as fi vrut sa-ti zic, asta daca am fi vorbit pe-atunci: "Tu esti pentru viitor! Prezentul vreau sa mi-l traiesc altfel, vreau sa incerc marea cu sarea si sa nu am limite. Imi place viata multm imi placi tum imi plac oamenii. Vreau sa fiu cu toti si totodata cu cineva."

As vrea sa fiu cu tine, sa stiu doar de tine. Sa ma gandesc doar la tine. Sa nu imi sara in ochi un altul si sa-mi ia mintile sau sa imi amintesc de cineva din trecut. Fa-ma sa uit, fa-ma sa fiu doar a ta, fa-ma o parte din tine!

Nu vreau o poveste de dragoste lacrimogena. Nu imi plac filmele romantice. Vreau o viata plina "de plin", plina de cineva care sa ma faca sa fiu doar cu el. Dar acum nu e asa, nu stiu problema. Imi pare rau! Cred ca e din vina mea. Eu sunt, de fapt, cea care nu poate sa se daruiasca complet si nu tu care zici ca nu esti gata. Nu-mi gasesc starea.

"Cine-ti apare in cale cand nici nu te-astepti?
Cine rade si plange cu tine, spunandu-ti sa ierti?"



De ce dupa fiecare secunda in care cineva imi acorda  atentie, ma indepartez de tine si te uit si nu-mi pasa si-apoi imi pare rau? De ce ma bagi in seama, tu necunoscutule? De ce iti dai seama ca sunt atat de usor de manipulat si vrei sa-mi distragi atentia de la ceea ce am? Doar priveste mai bine si nu te mai baga!

Acum vorbesc cu tine. Ma faci sa rad printre lacrimi. Si tu esti trist, pentru ca ai vrea sa fii cu mine, dar inca nu ai curaj. Ti-e dor de tot ceea ce ar fi putut fi deja intre noi. Dar eu nu sunt a ta si trebuie sa iti dai seama. Cand in sfarsit vei fi langa mine, ma vei completa. Liniste in toata nebuneala asta. Abia atunci nu voi mai simti nevoia de altceva, altcineva.

"Nu vreau poveste de amor.
Povestile-s triste si dor.
Vreau sa fim impreuna, sub soare si luna.
Doar noi sa stim ca ne iubim. 
Dar eu plec si iti doresc. 
Iubirea care-ai vrut-o atat de mult."



Mi-a mai trecut. Am vorbit, m-ai incurajat, vom fi impreuna in curand. Dar de ce mi-e atat de mila de mine? De ce imi pasa atunci cand cineva nu ma mai intreaba nimic. De ce ma instristez atat de repede? Ale tineretii valuri, sperante, nehotarari si sentimente. Chiar nu are rost sa ma tot gandesc atat la asta. In definitiv, mi-e bine. Am cam tot ce imi pot dori la 18 ani. Libertatea niciodata nu mi-a fost luata. Sunt sanatoasa si ma aflu intr-un loc in care ti-as dori sa fii si tu. Sunt intr-o relatie deschisa cu un om care ma invata sa fiu eu, ca asa-i mai bine. Si te am pe tine ca prieten. Este mai mult decat ce mi-as dori.

Atunci de ce exista inca semne de intrebare legate de cei din jur. Poate pentru ca sunt la inceput de drum intr-o relatie, orice ma ispiteste si imi place sa fiu cautata neincetat?

Fato, gandeste-te mai bine si vei vedea ca viitorul tau va fi alaturi de el. Nu se poate altfel. Iti este menit. Nu degeaba te-ai tinut scai de el atata timp. Vei renunta la omul alaturi de care esti, poate prea simplu, pentru a vedea roadele unei iubiri corecte si sincere alaturi de EL.













Comentarii