Taci lume, ca nu stii ce vorbesti!


Da, lumea poate face asta!


Daca este sa inveti vreodata ceva cu adevarat, este ca viata te incarca cu tot felul de experiente ciudate din care nu poti decat sa tragi concluzii.

Ajungi sa te cunosti pe tine. Ajungi sa cunosti pe altii. Ajungi sa iti dai seama, pana la urma, care este menirea ta pe lume, chiar daca tu nu crezi poate ca esti atat de special incat sa ai un mic rol in toate astea. 

Crede-ma, ai!

Poate ca nu vei ajunge sa fii ceea ce ai visat cand erai mic. Poate cuvintele si sperantele pe care le-ai asternut in jurnal nu sunt egale cu realitatea in care traiesti acum. Poate ca ai avut o copilarie fericita si tihnita, iar acum speri ca tineretea sa iti fie aidoma. Sau poate ca, viceversa, ai avut parte de atat de multe in tinerete incat nici nu mai ai incredere ca zilele urmatoare vor fi bune si esti foarte surprins cand se intampla asta.


Viata intreaga este ca cele patru anotimpuri. Dar pana la urma, cel mai mult conteaza cum il colorezi pe fiecare in parte.


Cine stie, tu crezi ca ai dreptate mereu, ca meriti mai mult si ca viata este pur si simplu nedreapta cu tine. De ce? Din cauza unor mici neplaceri sau incidente intamplate pe parcurs.

Dar ce mai zici de cel care in fiecare zi este in necaz si nici nu mai stie sa zambeasca de durere?

Taci lume, ca nu stii ce vorbesti!


Nu mai pune atatea intrebari care stii ca nu cad bine.
Nu mai presupune atat si nu mai forta pe altul sa faca ceea ce poate nu vrea sa faca.
Nu mai vorbi atat de mult si mai bine asculta!
Nu mai carcoti si rade in gura mare cand altuia nu ii merge atat de bine.
Nu te vaicari si nu uri strasnic pe cel caruia ii merge mai bine ca tine.
Nu zi ca fiecare trebuie sa fie perfect, pentru ca tu insati esti imperfecta.

Nu stii ce vorbesti. Nu stii de ce vorbesti. Nu stii despre cine vorbesti. Si mai presus de toate, nu ai dreptul sa vorbesti despre viata altuia.

Vezi-ti de felia ta de tort sau de lamaie.



Ploaia poate spala un geam, la fel de bine cum si lacrimile iti pot spala sufletul si gandurile.


Ce? Crezi ca odata ce ai avut un mare succes, trebuie sa ii faci pe altii sa se simta mici? Te-ai gandit vreodata ca poate nu toata lumea isi doreste ceva maret pentru sine?  Eiii, te-ai gandit la asta sau te-am facut eu acum sa te gandesti mai bine?

Ce rost are sa fii tu implinit, daca odata cu urcusul tau vine coborasul altuia? Nu suna prea bine, nu?

Taci lume, ca nu stii ce vorbesti!


Poate stii ce vorbesti despre persoana ta, dar nicidecum nu stii ce e cu sufletul si viata altuia. Poate sa fie mult mai rau sau mai bine decat la tine, dar daca dai atat cu presupusul, cred ca nu vei sti niciodata cu adevarat. Nu-i asa?

O simpla recomandare sau un sfat poate fi de ajuns, iti zic eu!

Dar daca vei incepe pana si cu o critica asa zisa constructiva sau cu o vorba aruncata in vant, atunci vei face mai mult rau decat bine. Sau asta ti-ai propus de fapt?

Ei bine, atunci foarte urat din partea ta. Iti spun eu, care am fost subiectul tau preferat de discutie si care poate inca mai sunt. De ce simti atat de mult nevoia sa te auzi vorbind(sau sa te auda altii), daca nici macar nu ma cunosti si nu ti-am gresit cu nimic.


Lume, nu fi goala pe dinauntru, caci altfel iti vor patrunde maracini in inima.


Sau daca ti-am gresit, spune-mi si vedem mai bine asa. Dar pana atunci "Taci lume, ca nu stii ce vorbesti!"




Comentarii