Am citit primul volum din Tetralogia Napolitana - "Prietena mea geniala" - de scriitorul sau scriitoarea italiana Elena Ferrante(care de fapt se ascunde sub un pseudonim si nimeni nu stie exact cine este cu adevarat). Si aceasta este una dintre acele carti noi publicate de Editura Pandora M de care am facut rost de curand.
Uite ce zice Elena Ferrante despre stilul sau de scriere si, implicit, despre cartea "Prietena mea geniala"
"Cand eram mica - pe la doisprezece-treisprezece ani -, eram absolut convinsa ca o carte buna trebuie sa aiba un barbat drept erou si lucrul asta ma intrista foarte tare. Dar dupa vreo doi ani faza aceea s-a incheiat.
La cincisprezece ani, am inceput sa scriu povesti despre fete curajoase aflate in situatii dificile. Insa am ramas cu convingerea - e adevarat, tot mai accentuata - ca cei mai mari povestitori sunt barbatii si ca, daca vrei sa scrii, trebuie sa inveti sa povestesti ca ei."
Elena Ferrante
Iata ce impresii am eu despre primul volum al Tetralogiei Napolitane - "Prietena mea geniala"
- Prima parte are 334 de pagini si este destul de simpla de citit, avand in vedere dimensiunea fontului. Insa, nu mai este atat de simpla de citit daca nu retii din prima personajele cartii ce iti sunt prezentate la inceput de autoarea italiana. Daca nu esti atent, te incurci prin nume, prin ocupatii si prin porecle.
- Acestea fiind zise, am apreciat faptul ca autoarea a introdus un index al personajelor la inceputul cartii(si am inteles ca a facut asa pentru toate cele patru volume din Tetralogia Napolitana, ceea ce este super). Astfel vei afla cine este cine, cine se inrudeste cu cine si care este rolul personajelor, ocupatiile lor, relatiile dintre ei, dar si prescurtarile de nume sau alinturile dupa care sunt cunoscute cele doua eroine ale cartii - Lenu si Lila.
- Lila este fata carpaciului, rea, rebela si totusi cu o minte foarte ascutita, care stie ca le poate face pe toate si care va deveni, pana la urma, mult mai admirata, mai dorita si aparent mai norocoasa decat prietena ei Lenu.
- Lenu este fata portarului de la primarie, prietena cea mai buna a Lilei, fata frumoasa, desteapta, ambitioasa, putin invidioasa, dar cam neincrezatoare in ea si timida.
- Din toata aceasta poveste - de fictiune - mi-a placut enorm prietenia dintre cele doua fete, relatia lor complexa si emotionanta - codependenta lor.
- Insa, tot citind si inaintand in firul povestii, a inceput sa-mi displaca felul de a fi al personajului Lila. Din ceea ce relata Lenu - personaj si narator - prietena ei era cam zvapaiata, rea, cruda, parea ca mereu doreste sa o intreaca pe Lenu la invatatura pentru a-i demonstra prietenei ei ca ea poate face aceleasi lucru si fara atata chin si mers la scoala. Lila este ambitioasa, dar foarte enervanta, la un moment dat toata lumea ajungand sa graviteze in jurul ei, fara ca aceasta sa-si dea seama.
- Lila pare, sau este cu adevarat, distanta de prietena ei buna, incepe sa-si dea aere, sa-si inchipuie un viitor mult mai bun cu un logodnic - viitor sot - bogat si pare sa nu mai fie interesata de relatia ei si intimitatea emotionala cu amica sa Lenu, care tanjeste dupa amintirea vremurilor bune.
- Este, in mare, o carte draguta. In lecturarea primelor pagini mi se cam parea ca povestea se refera mai mult doar la una dintre cele doua fete. Insa, pe parcursul cartii am realizat faptul ca e povestea amandurora, dar spusa din prisma uneia dintre ele. Si te prinde!
- Se ajunge la un moment dat in carte cand Lila este apreciata in toata frumusetea ei de adolescenta, inalta, subtire, sclipitoare si aparte de toate fetele din cartierul in care locuiau cele doua. Si asta duce la nemultumiri, invidii, ura, gelozie, promisiuni, logodne si violenta. Lila ramane o fata de caracter si cu o ambitie de nestramutat, facand tot ceea ce ii indica inima si ratiunea.
- Finalul prezinta nunta Lilei cu unul dintre tinerii care o doreau cu ardoare, insa ultimele randuri constituie adevarata surpriza a cartii. La nunta isi face aparitia un personaj care schimba toata actiunea si starea de spirit a miresei, ramanand de vazut in urmatoarele volume ce se va intampla mai departe cu Lila si Lenu.
- Este o carte frumoasa, cu suisuri si coborasuri, clipe frumoase si clipe de o violenta maxima, inocenta, intinare, gelozie, remuscari si totusi despre puternicul lant de prietenie dintre doua fete diferite, dar care se potrivesc de minune.
Recomand aceasta carte oricui vrea sa descopere o parte mai altfel a Italiei, cu povestile ei, cartierele mai sarace, oamenii pestriti, dar si oameni care promit mai mult in ciuda saraciei si a violentei din jur.
Si, daca ai trait, traiesti sau vrei sa stii cum arata o prietenie adevarata, stransa, iti poti achizitiona de asemenea cartea minunata "Prietena mea geniala" despre cele doua prietene bune Lila si Lenu din Napoli.
Sursa foto: galerie personala
Tetralogia aceasta îmi tot face cu ochiul și citind recenzia ta, îmi doresc și mai mult să pun mâna pe primul volum. În ceea ce privește afirmația autoarei legată de faptul că bărbații sunt povestitori mai buni - sunt de acord în totalitate. Am ajuns la concluzia aceasta când am început să scriu și să compar cărțile care mi-au plăcut mai mult și câte dintre ele au fost scrise de bărbați sau femei.
RăspundețiȘtergereÎmi place blogul tău, mai trec pe aici. O săptămână ușoară să ai!
Hey!
ȘtergereMultumesc mult. Te astept cu drag sa mai citesti din gandurile mele si sa comentezi in voie.
Chiar recomand aceasta tetralogie, si chiar daca se zice ca este fictiune, mi se pare tare frumoasa. Acum nu stiu ce sa zic de stilul de scriere masculin vs. feminin. Eu as zice ca aceste volume sunt scrise de o femeie totusi, pentru ca sunt mult prea explicite si emotionale, ca din perspectiva unei femei. Dar poate ca asa a dorit si autorul sa creeze un pic de mister.
Zile minunate si lecturi frumoase! :)