Cand calatoresc, mereu reusesc sa ma surprind pe mine insami


Calatoriile si cartile sunt cele mai mari placeri ale mele. In timp ce citind patrund in nenumarate lumi si traiesc sute de povesti, calatorind obtin cele mai minunate comori pe care mi le poate oferi viata: amintirile unice.

Niciodata nu m-as plictisi daca ar fi sa am ocazia sa calatoresc incontinuu. Mereu urmaresc bloguri de travel, conturi de Instagram cu poze superbe din diferite destinatii si incerc sa imi fac idei noi despre viitoare calatorii pentru zile libere. Fie auzind povesti de la prieteni, fie cautand sfaturi faine pe blogul Momondo, fie inchizand ochii si punand la nimereala degetul pe harta lumii. Desi merg in diferite parti destul de des, mereu tanjesc dupa mai multe vizite care sa imi imbogateasca harta cu tari si locuri in care am fost. Si mai am o chestie: ca niciodata sa nu vizitez aceeasi destinatie de doua ori. O tara da, insa un oras nu neaparat. Asta pana cand nu voi reusi sa imi creez amintiri frumoase in cat mai multe locuri distincte de pe harta lumii.

Nu este un moft.

Calatoritul este o patima care imi face viata mai frumoasa si mi-o imbogateste


Fiecare dintre locurile in care am fost mi-au lasat un gust dulce, amintiri si senzatii dragi, unice, la care voi reveni din nou si din nou cu bucurie si (un strop de)nostalgie. Am amintiri faine din toate vizitele, excursiile, calatoriile si city-break-urile avute. Imi aduc aminte de prima data cand am mers la mare pe cont propriu. De prima calatorie peste granitele Romaniei - in splendida Barcelona care iti permite sa experimentezi o multime de lucruri gratuite. De city-break-ul in Londra in care am fost ceruta de sotie in ultima seara petrecuta acolo. De saptamana de miere pe care am petrecut-o in doi in cateva dintre cele mai frumoase locuri de vizitat in Romania. Si multe alte aventuri si vizite planuite sau nu in Romania sau in destinatii din Europa.

Barcelona

Barcelona
Londra
Castelul de Lut Valea Zanelor, Sibiu


..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Nu se poate sa nu imi amintesc cu placere de prima vacanta la mare in Romania. Amintirile din acele timpuri sunt si acum vii in memoria mea. Atunci am reusit sa ma simt libera, rebela si cu o pofta de viata nemaipomenita. Si era atat de bine incat nici nu ma gandeam la ziua de maine.

Eram cu o prietena si numai noi doua am trait totul la maxim. De la calatoria luuunga cu trenul spre mare si pana la imprietenirea cu un american get beget un pic dubios aflat in vizita in Romania. Tot ce am facut si am trait a fost unic si imi amintesc si acum cu placere si cu zambetul pe buze despre aventurile noastre; aventurile a doua fete cu chef de viata si dornice de incercat cat mai multe lucruri.

Inca de pe tren ne-am imprietenit cu niste tipi bine, la fel de dornici ca si noi de marea aventura si de un bronz perfect de vara. Si pentru ca eram fete singure intr-un tren mare si care avea de mers vreo 9 sau mai multe ore prin tara, nu ne-am plictisit deloc. De la jocuri de carti, discutii filosofice, poze dintre cele mai traznite si ascultat de muzica house cu o singura pereche de casti, am rezistat cu brio cu ochii larg deschisi pana am ajuns la mare, fara a dormi prea mult.

Odata in Costinesti, neavand cazare si nici alte planuri pentru ce va urma, am cautat toata dimineata un loc pentru bugetul nostru mic, in care sa ne tragem din cand in cand fara sa ne deranjeze nimeni. Ba mai mult, am gasit o super proprietara care ne-a oferit si pass gratuit de intrare la Mega Discotea Tineretului din Costinesti. Parca daduse Dumnezeu peste noi. Bineinteles ca dupa zilele petrecute la bronz pe plaja, la plimbat pe faleza pana la Obelisc sau cu trenul pana in Vama Veche, serile le-am petrecut la maxim in cea mai mare discoteca de acolo, unde era cata frunza, cata iarba si cantareti super faimosi dupa care ne uitam cu ochii mari.

Costinesti


Tot acolo ne-am reintalnit cu baietii din tren, ne-am simtit super impreuna si chiar am reusit sa ma pozez cu Connect-R. Wow! Tin minte ca eram ca in transa atunci. Muzica ce rasuna pana pe plaja, luminile electrice din club si multimea de oameni care chiar dansa si se simtea bine impreuna. Acelea da vremuri si aceea da distractie in discoteca.

Poate ca sunt eu nostalgica, dar asta inseamna ca acea calatorie chiar a insemnat mult pentru mine


Intr-una dintre zile am calatorit cu trenul si spre Vama Veche, in vremea cand in Vama chiar era misto. Am gasit acolo o libertate fara margini. Oameni de toate varstele, liberi de prejudecati si cu o mare pofta de viata. Am descoperit cafenele si terase boeme, cu aer varatic si cu bauturi perfecte pentru doua fete tinere ca noi. Tot acolo ne-am mai facut niste cunostinte ad-hoc cu care am flirtat si schimbat impresii despre una-alta. Furatul de complimente nu a lipsit. Baile in mare, bronzul puternic de soare de iulie si selfie-urile amuzante de dinainte ca acestea sa fie atat de cunoscute, nici ele.

Vama Veche


Ba chiar am experimentat si (probabil)prima noastra mahmureala, intr-o dimineata cu soare puternic, de dupa o noapte de distractie pana in zori in Mega Discoteca Tineretului. Si cand imi amintesc ca am luat un mic dejun prea copios pentru cum ne simteam noi(mai mult in stilul englezesc decat in stilul romanesc). Haha! Totul a fost trait la maxim si exact asta caut sa fac si de acum incolo, desi anii trec si varsta se schimba.

Intr-o alta zi am cunoscut si un tip american, profesor din America, venit in vacanta in Romania(circumstantele sunt putin cam in ceata). Cu el mi-am testat cunostintele de limba engleza si am primit laude ce mi se pareau grozave atunci. Dar si acum, avand in vedere ca aveam abia vreo 18 ani si nu mai fusesem niciodata nicaieri. Daramite sa mai cunosc si o persoana straina cu care trebuia sa port o conversatie inteligenta. Haha! Insa, amintirea cea mai pregnanta cu americanul este legata de senzatia pe care o aveam mereu ca suntem urmariti cat ne plimbam cu el.

Ideea asta era intarita si de faptul ca el ne purta dupa el(si era seara) in locuri mai ascunse, in care nu erau prea multi oameni sau care erau ferite vederii. Dar nici o clipa nu ne-am gandit ca are alte intentii. Si nici nu a avut. Ne-a explicat ca s-a incurcat cu o romanca ce era iubita altcuiva si ca i se parea ca este urmarit de cativa tipi care doresc razbunare. Dar nu s-a intamplat nimic, cu toate ca el era mereu temator si parca speriat de ceva. Noua ni s-a parut atunci doar un pic cam pueril si mai mult radeam de el, decat sa ne temem.

Totusi, a fost atat de dragut sa ne faca si masaj la picioare cand i-am spus ca suntem obosite de la atata mers. Si acum am in fata imaginea cu noi trei stand pe stanci langa marea calma, pe inserat, cu picioarele goale relaxate in mainile americanului. Acum ca o spun, suna a fetis ceva, dar a fost o experienta cat se poate de normala, fara nici o alta implicatie.

Cand a fost timpul sa ne intoarcem spre casa, sa facem din nou tuuuu-tuuu odata cu trenul de 9 ore, parca ne simteam un pic trase inapoi de vraja litoralului romanesc, asa cum este el


Dar ne-am bucurat ca am trait o experienta la mare atat de complexa, desi la inceput fiecare dintre noi avea temerile sale de adolescenta care merge prima data singura undeva. Daca vom gresi trenul? Daca nu vom avea bani suficienti de cazare? Daca se va intampla ceva cu noi? Daca ne vom imbolnavi? Daca se va baga cineva in seama prea tare incat sa nu putem refuza ce va urma? Cand ma gandesc acum la toate aceste imi vine sa rad, dar sunt si tare fericita pentru ca este vorba despre experienta mea de viata. Despre amintirile mele din prima si cea mai ciudata vacanta avuta in afara locului natal.


Costinesti


..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Prima mea calatorie la mare, in calitate de adolescenta, a fost epitomul verii perfecte care imi caracterizeaza cea mai frumoasa perioada din viata. Amintirile din acea vara vor ramane mereu vii in mintea mea si pentru acestea sunt foarte recunoscatoare partenerei mele de distractie de atunci si parintilor ca au facut posibilul sa imi ofere aceasta sansa(importanta pentru mine).

Acest articol despre #calatoriideneuitat a fost inspirat de competitia de blogging Spring SuperBlog 2018.

Sursa foto: galerie personala


Anunt pentru cititori!

Daca iti place ceea ce ai citit la mine si ai si tu cele mai grozave amintiri din calatoriile tale, lasa-mi un comentariu la acest articol pe blog si poti fi premiat cu un city-break de 500 de euro sau cu unul dintre cele 5 vouchere de calatorie in valoare de 50 de euro. Momondo face cinste! Insa, tot ceea ce trebuie sa faci tu este sa ne destainui si noua, intr-un comentariu aici pe blog, cea mai frumoasa(nebuneasca, emotionanta, hazlie sau profunda) amintire de calatorie pe care o ai. E simplu! Eu iti urez curaj sa scrii si succes in competitie. 


Comentarii

  1. O amintire placuta de o calatorie nemaipomenita a fost cand impreuna cu clasa am fost intru-n oras din Italia cu intentia de descoperi cu cat mai multe despre poemele si viata acestora. Cand am ajuns in aceasta mare si antica casa de afara parea ceva trist si melancolic , dar pasind acele scari am intrat intr-o alta lume . Eram inconjurata de carti ,un miros asa de placut si atunci emotiile mi sau aprins si aveam sensatia de a vedea acel poet ce scria sentimentele lui profunde pe o hartie langa geam ,totul in alb si negru . In timp ce acea domnisoara vorbea despre fiecare detaliu , pe mine ma cuprindea un sentiment unic si de nedescris. Din ce in ce mai mult admiram acel museu de cultura acestui mare poet si sa nu vorbim despre urmatoarele . Dar toate acele antichitati deveneau prea obositoare asa ca in final am ajuns intru-n loc magic , un parc asa verde si uimitor de frumos . Acolo langa acel lac asa calm si limpid mia-m regasit speranta ce o pierdusem de ceva vreme. La intoarcere din acea mica vacanta eram foarte fericita , zambeam ca o nebuna , incat si mama sa speriat de mine . Nu ma vazut asa demult , eu eram de obicei mereu stresata si trista in acea perioada . O calatorie iti poate schimba viata ..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru impresii, draga verisoara! Imi inchipui ca Italia este de poveste. Tare imi doresc sa o vizitez si eu candva. Te imbratisez :*

      Ștergere
  2. Buna tuturor, inainte sa scriu cate putin din experieta pe care am trait-o de-a lungul calatoriei facute de mine si de cei doi prieteni foarte buni ai mei . Vreau sa ii multumesc scriitoarei pentru amintirile pe care mi le-a rascolit, in timp ce citeam minunatele experiente ale ei. Totul a inceput cu o idee si un plan foarte bine pus la punct si batut in cuie de vreo doi ani de zile si acela de a face un mic tur al Romaniei incepand cu litoralul romanesc avand un buget nu foarte mare. Nu am stat foarte mult pe ganduri si am plecat la drum, imi amintesc era intr-o vineri seara cand ne-am pornit pe la ora 12:00 cu scopul de a evita traficul, aglomeratia si agitatia din timpul zilei, sa nu uit sa specific ca drumul nostru pana la Constanta din satul natal il poti parcurge in jur de vreo sapte ore si ceva cu masina. Pe parcursul drumului nu am avut nici un incident neplacut, in afara faptului ca cei doi prieteni ai mei au adormit in masina si m-au lasat singur ascultand muzica si mancand seminte (tinandu-ma ocupat sa nu adorm la volan). In cele din urma am ajuns in Costinesti, era opt si ceva dimineata, plini de viata si mega entuziasmati... bineinteles cei doi prieteni ai mei (care dormise toata seara) Ha Ha pentru ca eu eram destul de obosit. Dar lasand toate deoparte am inceput sa cautam un local unde sa luam micul dejun si sa incepem ziua in forta. Dupa ce lasasem masina intr-un loc sigur si de unde sa ne aducem aminte de el, am luat-o la picior pe plaja cautand un loc in care sa ne petrecem in mare parte toata ziua, lenevind pe un sezlong cu un cocktail bine ales, dupa balacelile si scufundarile din apa neasteptat de calda a marii. Bineinteles ca aceasta calatorie nu se opreste aici si avem mult mai multe locuri si experiente in care am mai fost (dar asta este o alta poveste). Tragand linie o astfel de experienta cu cei doi prieteni ai mei mi-a rascolit amintiri grozave, unice, placute si de neuitat pe care le-as experimenta si trai ori de cate ori as avea ocazia, povestindu-le si inspirandu-i pe cei dornici de aventuri si calatorii sa faca si ei ceea ce le place, fiind perseverenti si spontani iesind din zona de confort, experimentand lucrurile fabuloase pe care viata ni le poate oferi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc de impresii, Stefan! Am retrait cu tine amintirile acestea frumoase. Iti urez bafta si succes in viata. :*

      Ștergere
  3. Ce amintiri frumoase, Oana. Ma simt si eu parte din ele, cand stiu ca doua persoane apropiate mie le-au construit.

    Eu imi aduc aminte de vacanta mea la Lisabona din septembrie 2017. Lucram intr-o corporatie si mi-am luat concediu sa merg impreuna cu mama in vizita la sora mea. M-am indragostit de orasul acesta, simteam ca vreau mai mult de la el decat o vacanta scurta. Fac alegeri in functie de ce imi dicteaza inima si atunci mi-a dictat sa locuiesc aici o perioada. M-am intors din concediu in Romania, am suspendat contractul de munca de la firma, am incheiat socotelile cu Bucurestiul si o luna mai tarziu locuiam deja in Lisabona. Inca sunt aici, bat pasul pe strazi in fiecare zi, invat portugheza si ma bucur de momentele frumoase si aventuroase alaturi de sora mea, pentru ca viitorul nu o sa le aduca inapoi. O pauza de la rutina zilnica prinde bine din cand in cand, mai ales ca ea ne asteapta mereu sa o reluam.


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, ce frumos, Oana! Cu siguranță tu ești o aventuriera și te admir pentru curajul și deschiderea ta spre neprevăzut. Te pup și îți urez baftă!

      Ștergere
  4. Hei! Mi-e foarte greu sa ma axez pe o singura calatorie.. Fiecare calatorie a avut ceva aparte, special si nebunesc 😍! Ma bucur din plin de fiecare locusor ce-l vizitez, fie si cea mai micuta straduta si tu stii asta deja, Oana 😄. As vrea sa povestesc de primul city-break facut impreuna cu prietena mea draga, in Cluj. Nu pot sa nu uit de drumul pana acolo, plin de ' peripetii'. Dar ce m-a marcat mai mult as putea spune ca a fost faptul ca indiferent de stradutele ce le strabateam impreuna ajungeam mereu in Centrul orasului, oarecum fortate ;)), noi dorind sa vedem cat mai multe locuri. In aceste zile am prins si cel mai mare concert de Retro. Am savurat melodile vechi, atmosfera placuta si faptul ca eram alaturi de prietena mea. Acum realizez ca aceasta calatorie ne-a apropiat mai mult, facandu-ne sa realizam diferentele dintre noi, dar sa le si respectam, reusind astfel sa pastram legatura, chiar daca sute de kilometri ne despart. As mai povesti insa ma opresc aici, coplesita fiind de amintirele ce mi-au fost trezite si de nelipsita dorinta arzatoare de a vizita cat mai mult!
    PS: Abia astept urmatoarea noastra calatorie, Oana! ❤❤

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce drăguț ai spus, Ralu. Sunt cât se poate de acord cu tine. Acea escapadă la Cluj, acum orașul tău de suflet, a fost o experiență grozavă pentru noi. Într-adevar ne-am cunoscut mai bine. Ne-am învățat limitele, chiar și dintr-o prietenie si eu chiar am învățat să îmi cer iertare. A fost grozav. Și eu abia aștept să mai mergem în astfel de expediții împreună. Te îmbrățișez ♥

      Ștergere
  5. Am prins gustul calatariilor cu primul meu job care mi-a dat oportunitatea de a vizita o mulțime de destinații iar de atunci a devenit practic un hobby pentru mine.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu