Am de ceva timp cartea Un cuib de nobili scrisa de Ivan S. Turgheniev. Face parte din colectia de titluri '101 carti de citit intr-o viata' de la Biblioteca Adevarul care presupun ca era distribuita odata cu ziarul. Oricum, eu o am din magazin si cu toate ca mai am mai citit ceva de la scriitorul rus, nu m-am indreptat imediat spre ea.
Ma gandeam ca este tipul acela de carte greoi, un clasic ce te face sa revii mereu si mereu pe la primele pagini ca sa vezi cine este cine si care este rolul personajelor. Nu a fost chiar asa, desi drept sa spun am dat inapoi pagini ca sa revin la numele personajelor prezentate la inceput. Asta pentru ca sunt diferite, lungi, si mai au si titluri sau nume de alint cu care iti este destul de greu sa te obisnuiesti.
Desi cartea in editia pe care o am eu, de la editura Adevarul Holding, are 236 pagini si insumeaza 54 de capitole, am dat-o gata in cateva ore. Nu este deoc greu de citit, decat daca te impiedici din cand in cand, ca si mine, in numele caracterelor ce compun povestea. Aceasta carte mi-a amintit oarecum de cartile scrise de britanica Jane Austen, oarecum romantice si cu tendinte spre drama si final nefericit.
Sau sa zic mai bine ca Un cuib de nobili de Ivan S. Turgheniev seamana cu cartile scrise de surorile Bronte?
Cartea incepe, dupa cum spuneam, cu prezentarea personajelor cu care ne vom tot intalni pe parcursul povestii. Aflam despre situatia lor materiala, despre titlurile lor, despre copilariile, casatoriile si relatiile mai mult sau mai putin fericite ale acestora, gradele de rudenie si simpatiile pe care le au acestea.
Unele capitole sunt dedicate in totalitate sotului caruia i s-au pus coarne, insa doar asa ne putem da seama despre caracterul lui, al sotiei si al lumii din care faceau parte. Si, mai mult decat atat, el va juca un rol principal in carte, fiind unul dintre nobilii care se va indragosti din nou, dar nu isi va putea vedea visul cu ochii.
Societatea prezentata in cartea Un cuib de nobili de Ivan S. Turgheniev se limiteaza, de fapt, la un grup de nobili care mai de care mai pestrit. Vom vedea rude care se plac(nimic neobisnuit la vremea aceea), rude care se displac, oameni care isi doresc sa faca avere si sa se vada sus in societate, dar si oameni care sunt onesti si iubesc sinceri, fiind gata sa se sacrifice pentru si in numele judecatii Domnului.
Tot trecand de la o pagina la alta, ma asteptam ca totusi sfarsitul cartii sa ii aduca impreuna pe sotul incornorat crezut 'vaduv' si pe fecioara pura ce consta in 'a doua sa sansa la iubire'. Insa, scriitorul a gandit foarte bine si a ticluit ca aceasta poveste sa se termine in spiritul sacrificiului, fecioara ajungand in cele din urma la manastire din proprie vointa.
Nu voi spune mai mult de atat! Si asa poate ca am dat prea mult din casa pentru cei ce nu isi doresc sa afle prea multe amanunte despre o carte pe care doresc sa o citeasca.
Insa, toate ca toate, este o lectura tare buna si o recomand tuturor, mai ales daca doresc sa citeasca ceva relativ mai simplu si mai putin voluminos din literatura rusa. Este un inceput bun!
Apoi as putea sa recomand si seria de istorisiri Povestirile unui vanator tot de la Ivan S. Turgheniev, despre care vei gasi mai multe pareri aici:
Comentarii
Trimiteți un comentariu